Plouă…

Plouă… Cerul odată albastru şi senin, a devenit acum gri şi mâhnit lăsând lacrimi pure să cadă din ochii lor pufoşi. Picuri mici de argint cad încet udând cu gingăşie asfaltul prăfuit. Milioane de urme lăsate de papucii mari şi mici ai oamenilor, milioane de urme negre, întortocheate sunt şterse cu grijă de lacrimile firave ale norilor pufoşi. O ploaie rece de vară cuprinse pământul într-o haină sclipitoare. Praful pătrunzător se ridică cu gingăşie de pe asfaltul rece şi umplu aerul cu o mireasmă greoaie de mizerie.

Deodată, ploaia cea uşoară de vară deveni o furtună groaznică. Norii devin tot mai întunecaţi şi mai furioşi lăsând să cadă din ochii lor negri şi groşi picuri mari cât boabele de fasole. Picuri nemiloși lovesc feţele arse de soare ale trecătorilor. Vântul odată blând şi liniştit biciuieşte acum aerul cu nepăsare şi cu răcoare. Întreaga lume pare un câmp nesfârşit de război. Un război rece şi nedeterminat al ploii de vară cu vântul nemilos. Picurii lovesc în van aerul cu spade lungi şi tăioase încercând să secere îndrăzneala vântului. Vântul în schimb se apără cu dibăcie apărându-se cu un scut aspru şi rece sau ascunzându-se strategic în spatele trecătorilor, martori ai acestui război colosal. Lumea pare să ia parte la ce la cel de-al Ploaie de varăTreilea Război Mondial. Un război greu şi sângeros, mai greu şi mai sângeros decât celelalte două războaie la un loc.

Lacrimile mari ale cerului formează bulbuci reci şi imenşi în băltoacele de pe asfalt încercând să arunce cu bombe în aer pentru a îmblânzi pentru o clipă vântul nemilos. Dar acesta îşi ia în mână arme periculoase pentru a se răzbuna. Se ascunde încet şi cu grijă în spatele copacilor din parc îmblânzindu-se şi dând impresia că se predă. Dar când picurii mari se miciră încetul cu încetul destul cât să-i dea un avantaj impresionant, împinse cu putere marii gardieni ai parcului făcându-i să geamă de durere sub atingerea crudă a lui. Frunzele intră şi ele încetişor în război lovind picurii mici cu putere vlăguindu-i. Într-un sfârşit, după ce sângele luptătorilor deveni un râu imens de sânge care inundă câteva sate izolate. Norii cei pufoşi se gândiră la o cale mai paşnică. O întrunire lungă, de durată nedeterminată zgudui cerul negru şi furios. Tunete şi fulgere ieşeau mânioase din gurile reci ale norilor. Dar curând, norii ajunseră la o înţelegere. Aveau să se predea. Dar doar de data aceasta… „De data aceasta…” îi şoptiră încet vântului victorios.

Plouă… Vântul îşi reluă poziţia gârbovită adiind uşor şi plimbând din când în când câte un picur într-un colţ uitat de lume. Ploaie de varăNorii cei mari şi pufoşi s-au mai înseninat lăsând doar câţiva picuri mici şi gingaşi să ude pământul. Picurii se-aruncă în voie  în bălţile subţiri de pe marginea drumului făcând cercuri tot mai mari pe întinsul apei până când ating uşor malul şoptind firav o răzbunare: „Data viitoare vom fi victorioşi… Data viitoare…”

Publicitate

9 gânduri despre ”Plouă…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s