Sfaturi în relația cu Dumnezeu

„I. Cum să-i ofer lui Dumnezeu toate activitățile mele mărunte? Plimbările, vizitele făcute și primite, îmbrăcatul, micile reguli de bună cuviință, cum ar fi spălatul pe mâini etc., citirea cărților de istorie, afacerile care îmi sunt încredințate de prieteni, alte mici distracții, cum ar fi mersul la cumpărături sau ordonarea de echipaje sau haine. Vreau să am o anumită rugăciune sau metodă prin care să-I închin fiecare din aceste acțiuni lui Dumnezeu.

RĂSPUNS: Cele mai indiferente acțiuni devin importante în clipa în care cineva le face cu intenția da a se conforma prin ele voinței lui Dumnezeu. De multe ori, aceste lucruri mărunte sunt mai bune și mai pure decât cele care par mai virtuoase: în primul rând, pentru că le facem mai puțin din propria noastră voință și mai mult la cererea Providenței și atunci suntem obligați să le îndeplinim; în al doilea rând, pentru că sunt mai simple și mai puțin expuse acelei complezențe superficiale; în al treilea rând, pentru că, dacă cineva le face cu moderație, poate să-și stăpânească mai bine înclinațiile decât ar putea s-o facă prin anumite acte de zel, în care intervine puțină iubire de sine; în sfârșit, pentru că aceste mici îndatoriri sunt mai dese și ne oferă șansa de a profita de fiecare clipă.

Pentru a-I închina lui Dumnezeu aceste îndeletniciri minore, nu trebuie să facem nu știu ce mare efort, nici să reflectăm prea mult la ele. E destul să ne ridicăm sufletul spre Dumnezeu doar o singură clipă și să facem o simplă ofrandă. Tot ceea ce Domnul vrea ca noi să facem și care intră în seria îndatoririlor potrivite poziției noastre, poate și trebuie să fie închinat Lui. Nimic nu poate fi nedemn de El, doar păcatul. Atunci când simți că nu poți să faci ceva anume în numele lui Dumnezeu, înseamnă că nu e o acțiune pe care ar face-o un creștin. Acest simplu fapt ajunge să te îndoiești de corectitudinea faptei tale și să încerci să o eviți. Nu recomand o rugăciune specială pentru fiecare dintre aceste acțiuni banale, ajunge doar să-ți ridici inima către Domnul.

În ceea ce privește vizitele și alte lucruri de genul acesta, pentru că există pericolul să-ți urmezi propriile preferințe, aș adăuga la înălțarea inimii o rugăciune care să te ajute să fii precaut și cumpătat.

II. De multe ori se întâmplă ca, în timpul rugăciunii, mintea mea să fie altundeva și eu să nu-mi dau seama de asta decât după mult timp. Vreau să găsesc un mijloc prin care eu să devin stăpânul ei.

RĂSPUNS: Dacă vei fi fidel în a urma regulile pe care le-ai primit și dacă vei încerca să-ți aduni gândurile atunci când vezi că au zburat prea departe, vei câștiga treptat harul de a fi mai concentrat. Între timp, suportă aceste distrageri involuntare cu răbdare și umilire. Nu meriți deocamdată ceva mai bun. Nu e nimic surprinzător în faptul că un om nechibzuit și atât de îndepărtat de Dumnezeu nu-și poate reculege gândurile.

III. Vreau să știu dacă e bine să-mi notez greșelile și păcatele pe care le-am comis, pentru ca nu cumva să le uit. Încerc să mă căiesc de păcatele mele mereu, dar adevărul este că niciodată nu am simțit o adâncă părere de rău pentru ele. Când îmi examinez sufletul înainte de culcare, îmi dau seama că există persoane mult mai bune decât mine și care se plâng de mult mai multe păcate. Cât despre mine, caut și nu găsesc nimic. Și totuși, știu că e imposibil să nu fie o grămadă de greșeli pentru care ar trebui să cer iertare în fiecare zi din viața mea.

RĂSPUNS: E bine să-ți examinezi sufletul în fiecare noapte, dar simplu și repede. În dispoziția în care te-a adus Dumnezeu, nu vei comite în mod voluntar nicio greșeală considerabilă fără să-ți amintești de ea și fără să o regreți. În ceea ce privește micile greșeli, pe care abia le percepi, chiar dacă uneori le uiți, nu trebuie să te neliniștești.

Iar cât despre adevărata părere de rău pentru păcatele tale, Dumnezeu ți-o va da. Adevărata și cea mai importantă schimbare a inimii constă în a-ți sacrifica întreaga voință lui Dumnezeu. Ceea ce numesc eu „întreaga voință” este o dispoziție fixă și neschimbătoare a voinței de a nu continua acele afecțiuni voluntare care ar putea altera puritatea dragostei pentru Dumnezeu și  de a te abandona tuturor suferințelor prin care probabil va trebui să treci pentru a îndeplini voința lui Dumnezeu întotdeauna și în toate. Cât despre regretul de a fi păcătuit, dacă îl ai, ar trebui să îngenunchezi și să mulțumești pentru el. Când vezi că îți lipsește, ar trebui să te umilești în fața lui Dumnezeu fără să încerci să ți-l trezești prin eforturi zilnice.

În timpul analizei sufletului tău, îți găsești mai puține păcate decât alți oameni mai buni decât tine pentru că lumina ta interioară e încă slabă. Va crește și, o dată cu ea, va crește și percepția ta asupra greșelilor. Deocamdată e de ajuns, fără să te îngrijorezi, să încerci să fii credincios atât cât îți permite lumina din sufletul tău și să te instruiești prin citit și prin meditații. Nu te va ajuta cu nimic să încerci să acaparezi harul care aparține unei perioade mai avansate. Acest lucru nu va face decât să te necăjească și să te descurajeze și chiar să te obosească prin neliniștea continuă. În loc să-ți petreci timpul iubindu-L pe Dumnezeu, te-ai întoarce asupra ființei tale, ceea ce va alimenta dragostea de sine.

IV. În rugăciunile mele, mintea mea nu prea găsește ce să-i spună lui Dumnezeu. Gândurile mele nu pot ajunge până la inima mea.

RĂSPUNS: Nu trebuie să-i spui prea multe lui Dumnezeu. De multe ori se întâmplă să nu poți să-i spui multe unui prieten pe care te bucuri să-l vezi, ci doar să te uiți la el încântat și să-ți exprimi bucuria prin cuvinte scurte și simple. Mintea nu are nicio legătură cu ele. Poți chiar să repeți aceleași cuvinte, pentru că, într-o discuție cu un bun prieten, nu e important să vorbești despre cât mai multe lucruri, ci să comunici cu inima lui. Așa se întâmplă și cu Dumnezeu, care e prietenul nostru cel mai bun, mai blând și mai intim. Dumnezeu te-nțelege dintr-un simplu cuvânt, un oftat sau un sentiment. Nu trebuie să fii de o sensibilitate covârșitoare. O hotărâre seacă și despuiată, lipsită de viață, de vivacitate și plăcere e de multe ori mai pură în ochii lui Dumnezeu. În sfârșit, trebuie să te mulțumești să-I oferi ceea ce îți dă El, adică o inimă înflăcărată când e înflăcărată, o inimă fermă și credincioasă în seceta ei, atunci când El o lipsește de înflăcărare. Nu depinde întotdeauna numai de tine să simți. Dar e necesar să vrei să simți. Lasă în seama lui Dumnezeu, să aleagă El când vrea să te facă să simți, pentru a-ți prelungi neajutorarea și inocența în viața creștină. Uneori, pentru a te dezvăța de acel sentiment confortabil și dulce care e laptele bebelușilor și pentru a te umili, pentru a te face să crești și să devii puternic în încercările credinței, El te pune să mănânci pâinea celor puternici înmuiată în sudoarea frunții tale. Îl vei iubi pe Dumnezeu numai dacă îți face plăcere să-L iubești? Atunci, înseamnă că îți vei iubi propria sensibilitate și gingășie, imaginându-ți că-l iubești pe El. Chiar și-atunci când primești de la El daruri frumoase, trebuie să-ți pregătești sufletul prin credință pentru vremea când vei fi lipsită de ele. Nu vei rezista dacă nu te bizui pe un asemenea suport.

Am uitat să-ți vorbesc despre unele obiceiuri la care poți apela la început, pentru a-ți fi mai ușor să-ți amintești să-I închini lui Dumnezeu toate acțiunile tale insignifiante.

1. În fiecare dimineață, ia hotărârea să faci asta, iar seara, înainte de culcare, analizează-te și vezi dacă ai dus hotărârea până la capăt.

2. Ia hotărâri numai pe baza unor motive bune, nu din decență sau din necesitatea de a-ți relaxa mintea etc. Astfel, obișnuindu-te să reduci încetul cu încetul ceea ce e inutil, te obișnuiești și să oferi doar ceea ce nu trebuie redus.

3. Reînnoiește-ți hotărârea atunci când ești singur, pentru a fi mai bine pregătit să ți-o amintești atunci când ești în compania altor persoane.

4. De câte ori te surprinzi într-un desfrâu sau vorbind prea liber de spre vecinul tău, adună-te și închină restul conversației lui Dumnezeu.

5. Atunci când ești în compania altor persoane sau te ocupi cu ceva ce te-ar putea face să cazi în ispită, aleargă cu încredere sper Dumnezeu și îndeplinește-I voia. Vederea pericolului trebuie să te avertizeze că e nevoie să-ți ridici inima către Domnul, chiar dacă crezi că ești apărat de pericol.”

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s