Povestire cu tâlc

Zilele trecute am scris un articol despre filmul „Mândrie şi prejudecată”, care ne-a arătat că aparenţele înşeală şi deseori tragem concluzii pripite în privinţa oamenilor.  Şi în zilele noastre ne confruntăm cu această problemă a prejudecăţii. Oamenii rămân doar la stadiul primei impresii, de cele mai multe ori, şi nu doresc cu-adevărat  să-i cunoască pe cei din jurul lor. Săptămâna trecută am auzit o povestire care m-a impresionat foarte mult şi m-a ajutat să fiu mai atentă la oamenii de lângă mine. Haideţi să vă povestesc!

O învăţătoare care se apropie de vârsta pensiei îşi aminteşte foarte bine de fiecare copil, din fiecare generaţie a ei. Nu părea să fie o învăţătoare foarte talentată în profesia ei şi era destul de fragilă şi lipsită de viaţă. Părea foarte părtinitoare cu unii dintre copii, care aveau părinţi în anumite funcţii. Şi totuşi după aproape 30 de ani, ea povesteşte unei foste eleve despre foştii ei colegi, amintindu-şi numele fiecăruia dintre ei şi problemele lor cu care se confruntau la acea vreme.

Unul dintre băieţi, care lipsea destul de mult de la şcoală pentru că avea probleme cu sănătatea, a fost ajutat foarte mult de această învăţătoare. El reuşea să parcurgă întreaga materie, chiar dacă lipsea, pentru că era un copil deştept. Colegii lui nu ştiau problemele cu care se confruntă acasă. Părinţii lui au divorţat şi el locuia cu tatăl lui, care era recăsătorit. De cele mai multe ori, el dormea afară şi în multe zile nu avea ce să mănânce. Nu reuşea să se spele, de multe ori era răcit şi îi curgea nasul. Colegilor le displăcea prezenţa lui. S-a gândit de multe ori să abandoneze şcoala, dar învăţătoarea a fost cea care l-a salvat de la o viaţă fără sens. Aceasta îl lua acasă la ea, îi dădea de mâncare, îl spăla şi îl sfătuia să meargă la şcoală, să înveţe şi să aibă o meserie mai târziu. Astfel să ajungă cineva în viaţă. Cu ajutorul învăţătoarei, el şi-a continuat şcoala, chiar dacă nu a fost cel mai bun la învăţătură. De asemenea, a cele mai grele, pentru a se bucura de reuşita lui. Acum are o afacere înfloritoare, doi copii, o familie şi asta doar datorită învăţătoarei care l-a sfătuit să lupte în continuare.

Această învăţătoare nu întruchipa modelul învăţătoarei perfecte, dar s-a axat pe ideea de a schimba viaţa copiilor, nu numai prin învăţătură. Fără să ştie, ea a aplicat principiul biblic: „Să nu ştie stânga ta ce face dreapta!”

Această povestire ne îndeamnă să privim dincolo de aparenţe, care deseori înşeală, şi să vedem ce se află cu-adevărat în spatele lor. Povestirea doar ne îndeamnă, dar depinde de noi să o punem în aplicare!

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s