Iarna

Iarna blog

Iarna… Ultimele zile de toamnă au trecut ca vântul lăsând loc domniei iernii. Câțiva fulgi mici ca de dantelă anunță sosirea împărătesei. Crăiasa Zăpezilor a sosit cu întreg alaiul său în caleașca sa de gheață împodobită de turțuri stralucitori și a adus cu dânsa haine groase și căciuli. Cerul a-mbrăcat haina cernită, iar soarele, abia îndrăznind să se ivească, își arată dinții săi albi ca de lapte. Vântul suflă cu zăpadă, acoperind cu haină albă case si ogoare. Copacii și-au dezbrăcat haina lor ruginie și rămânând goi, iarna a așternut peste ei o plapumă albă și moale. Animalele s-au ascuns prin vizuinele lor neputând face față iernii, iar florile s-au închis pentru somnul cel lung de iarnă. A-nceput să ningă și fulgi mari ca de mătase împodobesc minunatul tablou de iarnă. Și acest tablou l-au văzut și oamenii când prima zi de iarnă s-a înfățișat lumii în toată frumusețea ei.

Dimineața s-a ivit și întrega omenire s-a trezit pentru a începe o nouă zi în noul anotimp. Cu toții s-au uitat pe geamul împodobit cu flori de gheață și au văzut minunata operă de artă a Lui Dumnezeu: iarna. Copiii s-au bucurat nespus de mult la vederea strălucitoarei zăpezi și în două secunde au fost afară fugind spre dealul cel mare, locul lor preferat pe timp de iarnă. Locul celor mai frumoase aventuri și jocuri în acest anotimp friguros. Adulții se bucură văzând veselia lor și le amintesc copiilor să fie acasă înainte de a se însera.

Mulțimi de copii se văd venind spre dealul cel mare, locul de distracție pe timp de iarnă. Copiii se întâmpină unii pe alții cu strigăte și chiote de bucurie. Acum distracția poate începe! Mii de sănii se văd venind în jos pe pârtie și alte câteva sute așteaptă în vârful dealului să se dea. Bulgării de zăpadă umplu văzduhul, iar copiii se distrează atât de bine. Câțiva oameni de zăpadă se ivesc curajoși în mijlocul copiilor. Aceștia îi privesc înmărmuriți. Sunt atât de frumoși și par atât de adevărați! Și distracția continuă. Bătaia cu bulgări e tot mai interesantă. Copiii continuă să se dea pe pârtie și nu o lasă liberă o clipă. Hărmălaia și râsetele copiilor ajung până la cer, umplându-l de bucurie.

Și astfel ziua trecu mai repede ca și gândul. Seara nu se lăsă așteptată și își instală domnia peste întreaga lume. Copiii, văzând mantaua neagră prăfuită plină de stele, se îndreptară cu repeziciune spre casele lor. În noapte se văd câțiva licurici care le călăuzesc pașii. A-nceput să ningă din nou și fulgii cad ca niște steluțe de argint. Copiii au reușit să ajungă cu bine acasă și căldura din casă îi ademenește să se pună lângă sobă unde focul pârâie în voie. Vocea caldă și blândă a mamei îi adoarme și îi conduce în lumea viselor. De-acum iarna va domni până când primul ghiocel își va ridica curajos capul firav.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s